Caminski Ana Maria

Politica de migrație a fost încă de la început o componentă cheie a globalizării și a pieței unice. Dar întrebarea este aici dacă rasa caucaziană a vechiului continent european poate fi într-adevăr înlocuită? Și dacă Comisia Europeană urmează viziunea lui Kalergi (Parlamentul European, 2019).

„Mi se pare că natura Revoluției finale cu care ne confruntăm acum este tocmai aceasta: că suntem în curs de dezvoltare a unei serii întregi de tehnici care va permite oligarhiei de control - care a existat dintotdeauna și probabil va exista întotdeauna - să-i facă pe oameni să-și iubească servitudinea”. Aldous Huxley, U.C. Berkeley (20 martie 1962)

„Puterile oamenilor obișnuiți sunt circumscrise lumilor de zi cu zi în care trăiesc, totuși chiar și în aceste runde de muncă, familie și vecinătate par adesea conduse de forțe pe care nu le pot nici înțelege, nici guverna. „Marile schimbări” sunt dincolo de controlul lor, dar le afectează totuși comportamentul și perspectivele. Însuși cadrul societății moderne îi limitează la proiecte care nu sunt ale lor, dar, din toate părțile, astfel de schimbări apasă acum asupra bărbaților și femeilor din societatea de masă, care, prin urmare, simt că nu au un scop într-o epocă în care sunt fără putere”.

În ultimii ani, economia noastră a început să fie articulată în termeni care interferează cu știința sociologiei. Termeni precum „sărăcie” sau „supraaglomerarea populației” au dominat discursul public de mai bine de un deceniu. Acestea au fost văzute ca impedimente în calea dezvoltării capitalismului. Mai mult, actualele crize cauzate de pandemia coronavirusului și de schimbările climatice au adus în atenția elitelor puterii nevoia emergentă de revigorare a capitalismului, pentru a-i da un nou început. În ultimii ani, economia noastră a început să fie articulată în termeni care interferează cu știința sociologiei. Termeni precum „sărăcie” sau „supraaglomerarea populației” au dominat discursul public de mai bine de un deceniu. Acestea au fost văzute ca impedimente în calea dezvoltării capitalismului. Mai mult, actualele crize cauzate de pandemia coronavirusului și de schimbările climatice au adus în atenția elitelor puterii nevoia emergentă de revigorare a capitalismului, pentru a-i da un nou început. La o întâlnire virtuală găzduită de Forumul Economic Mondial din iunie, anul trecut, o parte dintre cei mai puternici oameni de pe această planetă au făcut anunțul public pentru necesitatea resetării economiei globale. Și atunci și acum, în ianuarie 2021, accentul din discursul lor a fost pus pe digitalizarea industriei și nu numai, precum și pe reducerea CO2 prin politicile Green New Deal. „Capitalismul trebuie resetat”, spun elitele. Într-un cuvânt „remodelat”.

Ascunderea, ascunderea adevărului prin proliferarea minciunii la cel mai înalt nivel administrativ împreună cu uitarea acelor fapte care odată aduse la lumina zilei ar putea răsturna ordinea din spațiul public nu este doar o simplă manevră instituțională, ci practica excelentă a oricărei politici corupte. (...) În concluzie, dacă facem o analiză lucidă a lumii noastre (post) moderne și a evenimentelor sale, ne dăm seama că banii investiți pentru avansarea tehnicilor moderne sunt folosiți în scopuri complet străine protecției vieții. Că tehnologia modernă este utilizată ca instrumente performante de distrugere în masă, de care, în cea mai mare parte, strategiile politice beneficiază împreună cu investitorii lor și care servesc nu pentru salvarea planetei, ci pentru anihilarea ei. Aceasta înseamnă că ființa umană a ajuns să depună eforturi într-un proces aberant de distrugere a semenilor săi și a singurului loc pe care îl are pe Pământ, astfel încât este dificil de spus în ce măsură condițiile vieții terestre pot fi schimbate cu cele de pe Lună.

Filmul „Experimentul Pitești” urmărește îndeaproape așa-zisa „evoluție” a studenților, tinerilor închiși ca deținuți politici pentru convingerile lor mai mult sau mai puțin anti-comuniste, din perioada 1948-1952, și „re-educați” după pedagogia lui Anton Semyonovich Makarenko. În prim-planul căruia se află figura centrală a lui Herman Moraru (alias Eugen Țurcanu în viața reală), cel care dintr-o victimă a sistemului comunist ajunge să fie transformat prin pedagogia socialistă în „omul nou”, cel mai de temut țorționar al penitenciarului Pitești, și implicit informator al Securității.