Expoziție pictură Modest Bursucianu

Se amestecă printre noi toamna. Se furișează ca o pisică plictisită, căutându-și un loc unde să stea la căldura unei pături pufoase din care să-i vezi numai nasul. Vântul scutură copacii de frunzele arămii, iar ploiaia este uneori răzvrătită, alteori calmă, sau se lasă pe umbrelele deschise doar în stropii fini ai unei burnițe nedecise.

Zi de sâmbătă. Lumea se pregăteșe de Haloween. În fața caselor, tot felul de decorații, care mai de care mai originale. Coșurile cu bomboane așteaptă copiii doritori de dulciuri. Însă doar luni seară se vor înfrupta din dulceața lor. Mai au de așteptat un pic! Costumele stau agățate pe umerașe, gata de a fi îmbrăcate. De n-ar ploua...

Frunzele ude se lipesc de pantofi. Nu se mai aude foșnetul pașilor peste ele. Nici ploaia nu se aude, căci pică fină, precum o perdea de dantelă.

Dar viața continuă! Pe după perdelele caselor care acum și-au pierdut strălucirea, prin cafenele, mall-uri sau chiar biblioteci.

La Biblioteca Reginald J. P. Dawson din cartierul Mont Royal se deschide o expoziție a pictorului de origine romănă, Modest Bursucianu. O expoziție de pictură abstractă.
Am ajuns să fac pictură abstractă, pentru că a venit automat, precum o necesitate, destăinuie pictorul.

Absolvent al Liceului de artă și muzică Octav Băncilă din Iași, iar apoi al Conservatorului de artă și muzică George Enescu din același oraș, venit la Montréal, urmează studiile la UQAM în Arte vizuale și comunicații.

Cu o vastă experiență în desen, modelaj, chiar și fotografie, în artă grafică și grafică publicitară, Modest Bursucianu și-a dobândit un bun renume printre artiștii români de la Montréal, fiind autorul mai multor expoziții.

Searching for myself este intitulată expoziția pe care, cu mare plăcere, o vizitez astăzi.

Modest Bursucianu

Modest Bursucianu

Privesc tablourile, vibrante, pline de culoare, de textură. E greu să pătrunzi în sufletul unui tablou abstract. Ori îi dai o interpretare personală, ori, dacă ai norocul să-l întâlnești pe autor, poate doar bunăvoința lui te va scoate din negura semnelor de întrebare.

Nu îl cunosc personal pe autor. Este doar a doua oară că îl întâlnesc. Dar are bunăvoința de a ne explica, nu ceea ce a simțit pictând, ci ceea ce reprezintă fiecare dintre creațiile lui.

Cunosc deja două dintre realizările domniei sale, pe care de fiecare dată când le revăd, le privesc cu mare plăcere (nu știu de ce, dar de fiecare dată îmi crează, un sentiment de nostalgie!), deoarece sunt expuse cu mare onoare în casa surorii mele cu care este prieten de ani de zile.

Atelier de desen

Atelier de desen

Expoziția nu este mare, iar în jurul nostru sunt o parte dintre elevii săi de la școala unde este profesor, aici în Mont Royal. O expoziție de pictură îmbinată cu un atelier de desen! Ce inspirație!

Un atelier de desen, deoarece, ne spune autorul expiziției, creionul este cea mai importantă și mai perfectă unealtă.

Tablourile sale sunt intitulate extrem de semnificativ.

Searching for myself, Le labyrinth du monde, Chemin á Sainte Anne du Paradis (izbăvirea sufletului, cum mi-a spus pictorul), Aureole Boreale, Lumierre du Paradis și Peisaj de toamnă văzut de sus, etc.

Ne întoarcem către ultimul tablou care este așezat (cred eu, special) pe un șevalet, despre care el ne spune că a fost inspirat de un vis pe care l-a avut în copilărie, un vis cu munți stâncoși despre a cărui vârf, o voce i-a șoptit - Numai tu vei ajunge acolo!

Creația se naște din frustrare! Fiecare tablou este o trăire. Fiecare tablou reprezintă o persoană!, spune Modest. Deci nimic nu e făcut doar pentru a fi făcut! Totul pornește de undeva, este o amintire, este o dorință, o speranță, poate o iubire.

Culorile se suprapun într-un mod armonios, dând privirii posibilitatea să se odihnească cu răbdare pe fiecare creație. Am creat o tehnică nouă, pentru ca pictura mea să dureze. Iar dacă privești tablourile centrale, iar lumina cade pe ele din părți, vei avea surprinderea ca imaginea să apară în 3D, ne spune autorul.

În pictura abstractă, te poți juca cu culoarea și cu forma. În desenul clasic, trebuie să acoperi fiecare spațiu cu un detaliu precis. Nu-ți poți permite să ai locuri goale, fără nimic!

Și așa a și făcut! Dar cât de greu este să pătrunzi în străfundurile autorului, să ajungi până la adâncurile cele mai de neatins ale imaginației, a capacității sale de a individualiza fiecare tablou, a atinge cu privirea ungherele emoțiilor trăite pe când culorile se amestecă între ele pentru a da forma finală! Nu poți amesteca mai mult de două, maxim trei culori, dacă vrei ca pânza ta să reflecte ceea ce simți! Iar pânza trebuie pregătită la fel de mult timp pe cât imi ia pictura în sine!, spune pictorul.

Peisaj de toamnă văzut de sus

Peisaj de toamnă văzut de sus

Cu ochii unui necunoscător, lansată pe pista imaginației și a plăcerii de a privi și a mă regăsi în ceea ce văd, privesc tablourile lui Modest Bursucianu cu dorința evidentă de a le asculta povestea. Și nu ajung decât să mi-o imaginez! Culorile fac plăcere ochiului, pot descifra jocul pensulei pe pânza cândva goală și mă las dusă de val.

Dintre toate, Peisaj de toamnă văzut de sus, este preferatul meu. Poate pentru că aud în el foșnetul frunzelor care se grăbesc să cadă de străzile acstei toamne sub ploaia care udă cu indiferență străzile.