Se spune că un popor care nu-și cunoaște istoria este condamnat să o repete. Repetarea istoriei ar fi consecința necunoașterii, a ignorării ei, în ultimă instanță consecința uitării. Începând de luna trecută, mai multe instituții publice din Canada au găzduit o serie de evenimente dedicate victimelor celui mai dur sistem de reeducare din România, deseori numit „experimentul Pitești”. Cum a ajuns „experimentul Pitești” în Canada, într-un spațiu cu totul străin de ororile comunismului?
Povestea începe cu mult timp în urmă când tânăra regizoare, Victoria Baltag, participă în 2011 la o Școală de vară organizată de Institutul pentru Cercetarea Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Românesc, unde rulează filmul documentar al lui Nicolae Mărgineanu, Demascarea. Șocul produs în urma vizionării unei istorii ocultate, care nu se predă la școală și lipsește cu desăvâșire din manuale, o determină pe Victoria să ia decizia de a realiza un film artistic despre „experimentul Pitești”.
Povestea se continuă pe străzile Piteștiului. Acolo localnicii sunt întrebați unde se află vechiul penitenciar în care au fost săvârșite cele mai abominabile fapte, de o cruzime înfiorătoare. Nimeni însă nu știe nimic, nu-și amintește de existența sa. Ce-i drept vechea clădire a penitenciarului Pitești a fost renovată de curând, iar totodată se pare că a fost renovată și istoria.
Astfel va lua naștere primul film artistic independent pe acest subiect, cu lipsuri, găuri în memoria mentalului colectiv, multe opreliști din partea statului român care se arată prea puțin interesat de susținerea unui proiect ce se vrea a fi doar o urmă lăsată în calea neuitării trecutului. O producție cinematografică finanțată în proporție de 80% din donații, strângeri de fonduri prin platforme media și evenimente locale, inclusiv din propriile resurse financiare ale regizoarei.
Cu speranța că va avea mai multă susținere în afara țării, Victoria Baltag face apel la diaspora română, refugiată în Canada și SUA, printr-o serie de evenimente de fundraising. Anul acesta strângerea de fonduri necesară finalizării producției a început pe 28 februarie în Toronto și s-a continuat în zilele următoare prin evenimente susținute la Edmonton, Calgary, Regina, ultimul din Canada având loc pe data de 9 martie la biblioteca publică din Winnipeg. Evenimente care s-au desfășurat sub îndemnul de a nu uita niciodată ce s-a întâmplat la Pitești și de a încerca din răsputeri să nu repetăm greșelile istoriei. Întrucât, lecțiile neasimilate ale trecutului se pot transforma oricând într-o istorie repetată.
La sfârșit au fost adresate mulțumiri Asociației Culturale Româno-Canadiene din Calgary, în special doamnei Veronica Chirnoaga și Consulului Onorific la Calgary, doamna Maria Șerban, care a organizat cele 5 asociații în cadrul cărora au avut loc evenimentele, și fără de care turneul mini-Canadian al peliculei n-ar fi fost posibil. Totodată, Laurei Bândila, conectorul turneului, doamnei Andra Szabó din Edmonton, Veronicăi Chirnoaga – Calgary, Monicăi Cliveti – Regina, Nathaliei Marga – Toronto, Angartei Frincu – Winnipeg, și nu în ultimul rând, criticului de teatru și film din Montréal, Simona Hodos. Alte evenimente în curs de desfășurare sunt pe 14, respectiv 15 martie la Haga și Amsterdam, 18 martie în Copenhaga, și 1 aprilie în Bruxelles.
Filmul „Experimentul Pitești” urmărește îndeaproape așa-zisa „evoluție” a studenților, tinerilor închiși ca deținuți politici pentru convingerile lor mai mult sau mai puțin anti-comuniste, din perioada 1948-1952, și „re-educați” după pedagogia lui Anton Semyonovich Makarenko. În prim-planul căruia se află figura centrală a lui Herman Moraru (alias Eugen Țurcanu în viața reală), cel care dintr-o victimă a sistemului comunist ajunge să fie transformat prin pedagogia socialistă în „omul nou”, cel mai de temut țorționar al penitenciarului Pitești, și implicit informator al Securității.
Soarta lui Herman Moraru oglindește destinul nefast al unei întregi generații din acea vreme, elita studențească trimisă la canalul Dunăre-Marea Neagră, penitenciarul Pitești, pentru a fi transformată în altceva și decimată. Ea arată clar care era dezideratul Partidului Comunist, de transformare a omului vechi într-un om nou pentru o lume nouă. Însă societatea fără clase a lui Stalin nu este mai puțin utopică decât societatea arienilor a lui Hitler. Pașii exterminării urmând același scenariu prescris pe linia politică: distrugerea juridică și morală. „Demascarea” din filmul lui Nicolae Mărgineanu scoate în evidență foarte bine cum prin tortură fizică și psihică se vroia ca elita studențească să fie transformată într-o clică de informatori, turnători.
Faptul că experimentul comunist a eșuat în cele din urmă s-a datorat nu doar utopiei proiectului de reconstruire a unei societăți noi, fără clase, cât și celor care au opus rezistență în temnițele reci ale închisorii și nu s-au dezis până în ultima clipă de adevăratele valori în care credeau. Or, comuniștii au săpat tocmai la temelia societății din perioada interbelică. Ei au urmărit să pervertească, să distrugă vechile valori și să le înlocuiască cu altele noi, socialiste. Nu este de mirare atunci că un număr atât de mare de tineri au fost băgați în închisoare pentru reeducare. Prin reeducare era distrusă forța vitală a vechii societăți. Deoarece tinerii prin exuberanța vârstei lor, de altfel caracteristică, erau și cei mai puțin docili Partidului, aproape de necontrolat, cei care puteau opune rezistență și face o opoziție reală. Deși nu se cunoaște cu precizie când și mai ales cine a fost cu ideea de a introduce tortura fizică și psihică ca metodă de reeducare în penitenciarul Pitești, cert este că ea a fost inspirată de pedagogia lui Makarenko la comanda NKVD-ului, și a avut drept scop distrugerea oricărei forme de opoziție.
Concluzie
În sensul de cruzime, experimentul Pitești rămâne în istoria modernă ca un fenomen unic în Europa. Protestele tinerilor ruși din vara anului trecut și din ultimii ani, în urma cărora zeci de studenți au fost maltratați în spațiul public și băgați la închisoare ne amintesc nouă, românilor, de o istorie recentă, sumbră, care prin proximitatea ei temporală și spațială ne îngrijorează și sperăm că nu se va mai repeta vreodată.
Închei cu același îndemn la unitate făcut de organizatorii evenimentelor din Canada. Să fim uniți pentru că doar astfel suntem mai puternici, iar binele poate renaște din rău și-nnegurare…
HYPERLINK „https://vimeo.com/386789364” https://vimeo.com/386789364
Despre evenimentele de fundraising din Canada și Europa de anul acesta, a se vedea linkul următor: HYPERLINK „https://www.gofundme.com/f/HelpVictoriaFinishTheMovie?fbclid=IwAR0Eg4XDPhvNO2BV1tTaUYKvkh4LuvXtmXJXZflhI7L1DWokx91E3HK6iis” https://www.gofundme.com/f/HelpVictoriaFinishTheMovie?fbclid=IwAR0Eg4XDPhvNO2BV1tTaUYKvkh4LuvXtmXJXZflhI7L1DWokx91E3HK6iis.
În legătură cu strângerea de fonduri din România, vezi HYPERLINK „https://www.bursabinelui.ro/BursaBinelui/Proiecte/Experimentul-pitesti-film” https://www.bursabinelui.ro/BursaBinelui/Proiecte/Experimentul-pitesti-film.
HYPERLINK „https://capitalcultural.ro/herman-omul-din-spatele-terorii-interviu-cu-regizoarea-victoria-baltag-2/” https://capitalcultural.ro/herman-omul-din-spatele-terorii-interviu-cu-regizoarea-victoria-baltag-2/. De asemenea, vezi și trailer-ul la HYPERLINK „https://vimeo.com/268027026?fbclid=IwAR3NnEq_mH_xmqMVHnz3yFFpOEMvK9tabnhUg7rWZ0nHFahQsYx93PoIVxc” https://vimeo.com/268027026?fbclid=IwAR3NnEq_mH_xmqMVHnz3yFFpOEMvK9tabnhUg7rWZ0nHFahQsYx93PoIVxc.
Alain Besançon, Nenorocirea secolului: despre comunism, nazism și unicitatea „șoah”-ului, Editura Humanitas, București, 1999, pp. 22, respectiv 28: „Lagărul a existat de-a lungul întregii dominații comuniste. În România, de pildă, șantierul canalului Dunăre-Marea Neagră a antrenat moartea a 200 000 de oameni, servind drept mormînt vechilor elite”.
Unele surse media susțin că ideea de a introduce tortura fizică și psihică în închisoarea Pitești ar fi aparținut lui Eugen Țurcanu, conform unei declarații făcute în urma unei anchete realizate de Ministerul de Interne. Dar ea putea la fel de bine să apară în urma unui ordin primit de Țurcanu din interiorul sau afara țării. A se vedea în această direcție, HYPERLINK „https://www.digi24.ro/special/campanii-digi24/1989-anul-care-a-schimbat-lumea/fenomenul-pitesti-esenta-bestialitatii-comuniste-cine-a-fost-eugen-turcanu-detinutul-politic-devenit-calau-1131470” https://www.digi24.ro/special/campanii-digi24/1989-anul-care-a-schimbat-lumea/fenomenul-pitesti-esenta-bestialitatii-comuniste-cine-a-fost-eugen-turcanu-detinutul-politic-devenit-calau-1131470: „Potrivit declaraţiei date de Eugen Ţurcanu din ancheta iniţiată de Ministerul de Interne în 1952, ideea aşa-numitei reeducări i-a venit de la o declaraţie a ministrului Teohari Georgescu. În Republica Populară Română, penitenciarele trebuie să devină centre de reeducare, spusese acesta”. De asemenea, vezi și HYPERLINK „http://pitestiprison.org/mip–eugen-turcanu.html” http://pitestiprison.org/mip–eugen-turcanu.html.
HYPERLINK „https://www.youtube.com/watch?v=ma-EzfvR7YY” https://www.youtube.com/watch?v=ma-EzfvR7YY
Ana-Maria Caminski
Corespondent in Romania, pentru NASUL TV Canada
