Churchill, Roosevelt, doar o leacă / Ar fi fost, cred eu, normal, / Bătrâneţea să-şi petreacă, La Aiud sau la Canal!
Pentru a face o retrospectivă cât mai edificatoare a cazurilor evocate este necesară o cronologie a evenimentelor de importanţă majoră. În acest sens va fi prezentată biografia lui Winston Churchill, considerat un mare politician, cu merite deosebite în câştigarea unor confruntări hotărâtoare în a doua conflagraţie mondială.
Winston Churchill s-a născut în Marea Britanie la 30 noiembrie 1874. Ca pregătire, după ce a dat de trei ori examenul de admitere a fost instruit ca ofiţer de Infanterie şi Cavalerie, participant la multe bătălii şi războaie pe diferite continente.
Al Doilea Război Mondial debutase. Din cauza unei erori de evaluare a situaţiei internaţionale, premierul britanic, Neville Chamberlain trebuia înlocuit urgent. Pe cale de consecinţă a fost propus conservatorul Winston Churchill, care împlinise 66 de ani şi avea un palmares sau performanţe de invidiat.
Cu toate acestea, nu îndeplinea toate criteriile, deoarece avea mari datorii la furnizorii de şampanie şi la alţi creditori, lângă lipsa de noroc la tentaţiile dijn cazinouri. Dacă în 1936, acestea se ridicau la 55.000 de lire sterline, adică 75.000 de dolari, patru ani mai târziu debitele erau cu mult mai mari. Salvarea a venit de la preşedintele Cehoslovaciei, Edvard Benes, care a achitat sumele litigioase. Deşi se afla în exil, datorită invadării ţării de către germani, Benes s-a ocupat de achitarea sumelor invocate, încă din aprilie.
În aceste condiţii, la 10 mai 1940, Churchill a devenit premierul energic şi necesar, cu sarcini exprese de a-şi apăra ţara de expansiunea nazistă, care în acea clipă se apropia de Paris. Au urmat o serie de acţiuni de notorietate, în care a gestionat cu brio situaţiile critice, care se petreceau cu o viteză uluitoare, de la ora la ora.
Merită să ne oprim la un aspect major, petrecut la Kremlin. În seara zilei de 9 octombrie 1944, cu opt luni înainte de capitularea Gemaniei, Churchill s-a dus la Moscova, pentru a împărţi ţările Europei de Est. A stabilit sferele sau cotele de influenţă pe un şerveţel de masă! El şi-a oprit, ca preferinţă, Grecia, pe care britanicii o eliberaseră, restul, cu diferite procentaje le-a dăruit lui Stalin, gazda momentului.
La finalul acestui demers cinic, premierul britanic a propus : hai să ardem hârtia! Stalin, care era stăpân pe situaţie, după ce a scris un OK cu creion albastru a răspuns sec : ţine-o la dumneata! Documentul există în prezent (sursa-Memoriile lui Churchill).
Teroarea stalinistă, ce a urmat după război în România a generat două milioane de victime, prin decese, detenţii pe o perioadă de decenii, deportări şi domicilii obligatorii. Tenebroasa Dictatură Proletară inclusă în Democraţia Populară a controlat total ostilităţile şi a schilodit tot ce mişcă, inclusiv gândirea unui popor urgisit.
Din calculele prof. Mihai Stere Derdena, cunoscător direct al fenomenului unic rezultă că pe timp de Pace au avut de suferit peste două milioane de nefericiţi. Condamnările s-au ridicat la un total de două zeci de milioane de ani! Cât o perioadă geologică! Vârsta glaciaţiunilor multiplicată cu opt! Totul, cu preţul unor fluvii de lacrimi şi suferinţe în derivă.
În 1946, Churchill a ţinut o cuvântare la Universitatea din Zurich, prin care a propus înfiinţarea Statelor Unite ale Europei şi eliminarea ideilor naţionaliste. Şase ani mai târziu, la 23 iulie 1952 a fost înfiinţată Comunitatea Europeană a Cărbunelui şi Oţelului, care s-a transformat în Uniunea Europeană fondată la 01 noiembrie 1993.
Auzind de teroarea stalinistă, ce s-a abătut asupra Europei de Est, Churchill a încercat să dreagă busuiocul. În zadar a înfiinţat un organism internaţional, care să contribuie la respectarea drepturilor omului. În perioada, 7-11 mai 1948 a organizat la Haga, Congresul Europei, un demers cu decizii iluzorii. La 25 octombrie a fost înfiinţată Mişcarea Europeană Internaţională, care susţinea principiul Europei Unite.
În faţa tuturor acestor acţiuni reparatorii, Stalin râdea în hohote, ca încercări ale Occidentului, care îl amuzau, pentru el fiind nule şi neavenite. În timp ce la toate acele întruniri, din capitalele imperialiste pocneau dopurile de şampanie, în Carpaţii României se auzeau pocnetele armelor automate ale Securităţii. Partizanii anticomunişti mureau zilnic amăgiţi de posturile de Radio Vocea Americii, Vorbeşte Londra şi Europa Liberă, care instigau cu neruşinare : Români, fiţi gata! Rezistaţi! Clipa eliberării voastre se apropie! Se repeta obsesiv, că eliberatorii vor veni joi!
Fără hrană, echipaţi necorespunzător în lungile geruri montane tremurau degeaba aşteptând sosirea armatelor anglo-americane să-i gonească pe ruşi, împreună cu comuniştii români. Drame într-o perioadă cumplită, care a umplut cerul de sfinţi.
Partizanii capturaţi au sfârşit într-un mod tragic.
Spre exemplu, Haiducii Muscelului au fost încercuiţi, prin trădare, evident, în luna mai 1958. După bătăi crunte în cumplitele anchete, 16 partizani au fost condamnaţi la moarte. Este vorba de un ofiţer, doi proprietari, trei preoţi, patru învăţători şi şase crescători de animale. În timpul cercetărilor, cei trei patrioţi în sutană auzeau în mod repetat aceeaşi buclă stereotipă-Eşti legionar, pentru că eşti teolog şi fiind teolog eşti anticomunist, iar dacă eşti anticomunist înseamnă că eşti legionar!
Ritualul execuţiei a avut loc în seara zilei de 18 iulie 1959, într-un loc retras al Inchisorii Jilava. Moment în care, 16 umbre înfometate au fost obligate să-şi sape singuri mormântul, care însemna o groapă comună lungă de cinci metri şi lată de doi. După ce au fost aşezaţi pe marginea ei, nefericiţii au fost împuşcaţi unul câte unu, dar, la intervale de 15 minute. Se aplica o teroare psihologică, prin a aştepta multe minute glonţul izbăvitor fiind în acelaşi timp, martori la decesul camarazilor.
În prima rafală a fost împuşcat preotul Nicolae Andreescu, la orele 21.00. A urmat preotul Ion Constantinescu, la orele 21.15. Locotenentul Toma Arnăuţoiu a primit gloanţele în piept la orele 21.30. Ultimul osândit a fost executat la orele 0.45, după un ritual macabru, care a durat patru ore de aşteptare a morţii. Toţi au stat cu privirea ridicată spre cer. Fiecare se ruga să-i vină mai repede rândul Mântuirii! La final au fost stivuiţi într-o dungă, pentru ca cei 16 să încapă într-un singur strat.
Winston Churchill a murit în urma unui accident vascular cerebral, la data de 24 ianuarie 1965. Împlinise 91 de ani. Pentru final am ales un catren al lui Nic. Petrescu: Churchill, Roosevelt, doar o leacă / Ar fi fost, cred eu, normal, /Bătrâneţea să-şi petreacă, La Aiud sau la Canal!
Ion Anton Datcu, septembrie 2025, Laval, Qc. Canada
Note:
–Patrik Wymark-La Vie extraordinaire de Winston Churchill-1964
-Alexandru Voiculescu-Winston Churcill, Descoperă.ro, 05.01.2019
-Ion A. Datcu, Remember în calea uitării, Ziarul Pagini Româneşti Montreal, 21.03.2009.
-Mărturii ale supravieţuitorilor.
