The Brave New World of elites and the green economy (English version at the end of this article)
„Puterile oamenilor obișnuiți sunt circumscrise lumilor de zi cu zi în care trăiesc, totuși chiar și în aceste runde de muncă, familie și vecinătate par adesea conduse de forțe pe care nu le pot nici înțelege, nici guverna. „Marile schimbări” sunt dincolo de controlul lor, dar le afectează totuși comportamentul și perspectivele. Însuși cadrul societății moderne îi limitează la proiecte care nu sunt ale lor, dar, din toate părțile, astfel de schimbări apasă acum asupra bărbaților și femeilor din societatea de masă, care, prin urmare, simt că nu au un scop într-o epocă în care sunt fără putere”.
Elita puterii, C. Wright Mills
Anii care vor veni după publicarea raportului Primei Revoluții Globale în 1991 vor fi anii unei transformări complete a lumii. Dar zarurile pentru ceea ce va experimenta omenirea în următorii ani ca o schimbare radicală în lume au fost aruncate pe masa de joc înainte. Între anii ’70 și ’80, sau în ’92, când cărțile sunt pregătite în timpul întâlnirilor Clubului de la Roma, a Conferințelor mondiale privind populația și mediul, și a Summitului Pământului.
În articolul precedent, am făcut câteva remarci cu privire la modul în care funcționează economia noastră astăzi și pe care le voi reaminti din nou aici. Am spus că economia noastră a început să fie articulată în ultimii ani în termeni care interferează cu știința sociologiei. Și faptul că un mic grup de oameni foarte puternici de pe această planetă care iau deciziile pentru noi în numele „binelui umanității”, influențându-ne astfel existența zilnică, de obicei numită elită, împing astăzi noi reguli, măsuri legislative pentru o economie verde.
Ei bine, această „economie verde” care pare să fi apărut brusc din mijlocul lui nicăieri își are de fapt originile în mișcarea ecologică din ’70 și primele sale conferințe, fiind strâns legată de Revoluția de Mediu sau Revoluția Verde fără de care Revoluția globală nu poate fi nici înțeleasă, nici explicată.
O „viziune verde” pentru o „economie verde”: de unde a apărut?
Începând cu anii ’70, au loc mai multe conferințe dedicate problemelor de mediu. Sunt atât de multe, iar numărul de conferințe, reuniuni la nivel înalt pe probleme de mediu este atât de mare, încât voi face trimitere doar la câteva dintre ele pe care le-am considerat relevante pentru înțelegerea a ceea ce este astăzi această „economie verde”.
Mediul a încetat să mai fie o problemă ecologică lăsată doar în mâinile ONG-urilor și a devenit o problemă politică atunci când calitatea aerului a fost dezbătută la Strasbourg în 1964, la Conferința europeană privind poluarea aerului a Consiliului Europei. La scurt timp după sfârșitul celui de-al doilea război mondial și după adoptarea primului plan Marshall. Într-o Europă din ce în ce mai preocupată de problemele de poluare și de sfârșitul resurselor naturale, dar mai ales într-o Germanie mult mai devastată, sperând să obțină o redresare economică după război prin reforma monetară.
Aceștia vor fi anii hipiilor, ai celor care, fără niciun motiv propagandistic, au îmbrățișat prea ușor și fără a se întreba de ce „jargonul verde” răspândit masiv de către mass-media care va duce la mișcarea modernă de mediu.
În februarie 1970, Altețele Regale Britanice au participat la Conferința Europeană pentru Conservarea Naturii, desfășurată din nou la Strasbourg la sediul Consiliului Europei. Aceasta a marcat deschiderea Anului european pentru conservarea naturii. Pentru prima dată acolo, un reprezentant britanic al Casei Regale, precum prințul Philip, ducele de Edinburgh, a cerut politicienilor să acționeze acum în numele protejării naturii; și când o altă figură regală precum Prințul de Liège a vorbit despre creșterea populației ca o problemă. Cu doi ani înainte ca raportul Limitele creșterii să fie publicat. Mai mult decât atât, Nixon însuși a trimis pentru conferință un text de 27 de pagini cu un mesaj referitor la măsurile viitoare ale SUA privind aerul, apa, poluarea mediului.
Chiar și prințul Charles a spus la Conferința rurală din Țara Galilor că „una dintre cele mai elementare probleme sunt oamenii”. Da, acesta a fost semnul că ceva se schimbă, dar nu în aer, în politică. Odată cu lansarea Anului European pentru Conservarea Naturii 1970 la Strasbourg și în Țara Galilor, politica a devenit mai „verde”, și anume ecologică.
Fapt care s-a dovedit a fi evident atunci când în primăvara anului 1972 este publicat raportul Limitele creșterii și când în vară se ține la Stockholm Conferința ONU privind mediul uman, urmată în curând de Summitul de la Paris din toamnă. Toate evenimentele care au loc unul după altul seamănă cu Niagara. Sunt evenimente-cascadă. Cad unul peste altul la fel cum apa curge într-o cascadă.
Acestea nu sunt altceva decât părți ale unui proces pregătitor pentru realizarea acelei sinteze între dezvoltarea economică și mediu, așa cum ne spun recomandările raportului Conferinței de la Stockholm. Amestecate, toate aceste evenimente dau naștere unui discurs unificator prin care se proiectează o nouă viziune asupra lumii.
Cel de-al 4-lea Congres Mondial al Pustiei -un eveniment pentru Minunata lume nouă
Acest lucru a fost suficient de clar și la cel de-al 4-lea Congres Mondial al Pustiei din toamna anului ’87. Domnul Maurice Strong, care a organizat Conferința ONU privind mediul uman la Stockholm, nu putea rata, desigur, evenimentul. El a fost acolo la Congres ca mulți alți membri ai elitei: bancherii mondiali, baronul Edmond de Rothschild, unii din familia Rockefeller, David Rockefeller, toute la crème de la société. Dar ce făceau elita și bancherii mondiali până la urmă în Denver, Colorado, la un eveniment interesat de conservarea naturii? Conservarea naturii nu se opune dezvoltării economice?
Pentru elita care gândește în termeni dialectici pare să nu fie așa. George Washington Hunt, un antreprenor din Colorado, care a participat la eveniment aproape la întâmplare, am putea spune, a fost și el acolo și s-a întâlnit cu elita. La câțiva ani de la participare, chiar înainte de Summitul de la Rio din 1992, convins că ceea ce ascultase în Denver a fost o fraudă, ne-a lăsat o mărturie a adevărului vorbind liber într-o înregistrare video. Și nu s-a oprit aici. Domnul Hunt a făcut următorul lucru bun expunând Planul elitei pentru această Minunată lume nouă la radio și televiziune, adică a vorbit despre ceea ce a auzit cu propriile urechi și a văzut cu ochii lui la Congres, lucruri care astăzi sunt prea ușor etichetate ca „teorii ale conspirației”.
Am putea întreba aici dacă este într-adevăr o conspirație când elita a făcut un apel la acest Congres pentru Banca Mondială de Conservare. Imediat după ce s-a discutat în ’72 la Summitul de la Paris despre o reformă monetară internațională și piața unică. Sau, mai direct, este o conspirație atunci când baronul Edmond de Rothschild spune cu gura lui la Forumul din Denver că „această Bancă Internațională de Conservare nu trebuie să cunoască nici frontiere, nici granițe” și că „implică toate sectoarele comunității umane, guvernamentale și agențiile interguvernamentale, agențiile publice și private”? Nu, acestea sunt declarații publice făcute de elită la o întâlnire internațională și care, cu siguranță, nu sunt fără un ecou în timp. Mai mult decât idealuri sau viziuni, așa cum a spus baronul, astea sunt deja măsuri politice pe drumul lor astăzi; care vor afecta viața a milioane de oameni de pe această planetă și vom vedea dacă într-un „mod bun”.
Paginile Agendei 21 nu au fost scrise ieri, la începutul acestui an sau anul trecut. Au fost scrise cu mult timp în urmă. De fapt originile sale pot fi găsite în aceste două evenimente majore: al patrulea Congres Mondial al Pustiei și Summitul de la Rio din ’92. „Dezvoltarea durabilă”, un termen definitoriu pentru economia verde, a apărut pentru prima dată în paginile raportului ONU „Viitorul nostru comun” din ’87, al cărui autor a fost prim-ministrul Norvegiei, dna. Gro Harlem Brundtland, care a participat la ambele evenimente din Denver, Colorado și Rio de Janeiro.
Acolo, în Brazilia, împreună cu Maurice Strong, a vorbit despre obiectivele Agendei 21: dezvoltare durabilă, eradicarea sărăciei, realizarea unei egalități mai mari în interiorul și între națiuni etc. Printr-o nouă formă de angajament colectiv care ar „armoniza” relațiile nord-sud; deci, între țările bogate și cele sărace, nu între lumile occidentale și orientale pentru construirea unei democrații globale. Un angajament care nu ar fi altul decât Terra Carta lansat la începutul acestui an de prințul Charles. Printre ale căror priorități nu se află armonizarea polilor lumii, ci înființarea Băncii Internaționale de Conservare.
Concluzii
În cele din urmă, ce este această economie verde și cu tot zumzetul din jurul ei? Cine este motorul din spatele mișcării ecologice din anii ’70?
Chiar dacă am putea identifica cu ușurință mulți autori pentru scenariul de astăzi Green New Deal, ale cărui politici își găsesc rădăcinile în mișcarea ecologică, se pare că principalul promotor al acestei mișcări și cel care a venit cu ideea și banii, desigur, pentru fondarea Băncii Internaționale de Conservare este baronul Edmond de Rothschild. După cum a spus Maurice Strong la Forumul din Denver, „nu există o persoană mai bună” decât Rothschild care a vorbit ca un pionier despre ideea conversiei relației dintre conservare și dezvoltare economică pentru a o transforma într-o sinteză care, totuși, va rămâne mereu ca un ideal.
Baronul Rothschild a întrupat sinteza perfectă a mișcării pe care a născut-o, la fel cum dl. Mediu, William Ruckelshaus (directorul Agenției SUA pentru Protecția Mediului) s-a luptat cu dl. Dezvoltare, David Rockefeller (președintele Consiliului pentru Relații Externe) de dragul spectacolului public. Această metaforă nu este nicidecum departe de realitate, din moment ce mișcarea ecologică este o mișcare dialectică inspirată din filosofia lui Hegel unde fiecare pionier își are rolul său. Astfel, avem teza „protecția mediului” care se opune antitezei „dezvoltării economice” (dar numai formal) de la care se așteaptă o sinteză, și anume unificarea celor două.
„Economia verde” ar fi atunci o nouă formă de ideologie născută dintr-o nouă viziune asupra lumii, care vrea să ofere o sinteză între „protecția mediului” și „dezvoltarea economică”, și care împrumută termeni din știința sociologiei și din ecologie amestecându-i.
Într-o lume atât de schimbată rămâne doar vechea întrebare a directorului executiv al Rothschild Australia, Richard Martin, de la lansarea Fondului de Investiții pentru Creditele de Carbon în 2002: „Cu evoluțiile recente ale politicii internaționale privind schimbările climatice, întrebarea nu mai este dacă, dar când va apărea piața mondială de comercializare a carbonului”. Vom adăuga și cine va beneficia cel mai mult de taxele pe carbon și de înființarea Băncii Internaționale de Conservare? Oamenii de rând? Nu cred.
Cele mai recente politici adoptate de Comisia Europeană în mai 2020, prin programul „Farm to Fork and Biodiversity Strategies” – partea centrală a noului EU Green Deal, arată că în următorii ani producția de alimente va scădea drastic, provocând astfel foamea pentru milioane de oameni. Și de parcă acest lucru nu ar fi suficient, economia tradițională, împreună cu micile afaceri din clasa de mijloc s-ar putea prăbuși sub guvernarea cartelului de mega-bănci. Ceea ce ne face să ne întrebăm dacă începând de mâine nu ne îndreptăm spre o tiranie, o dictatură? Către o societate distopică, totalitară, ca în romanul lui George Orwell 1984 sau ca în ecranizarea lui Andrew Niccol, Gattaca, și a lui Terry Gilliam, Brazilia.
Referințe finale
Conferința europeană privind poluarea aerului a Consiliului Europei a avut loc la Strasbourg, 24 iunie-1 iulie 1964. După cum rezultă din consultarea catalogului bibliotecii naționale EPA, numărul de conferințe pe probleme ecologice este mare ceea ce înseamnă că mediul a fost unul dintre principalele subiecte pentru cercetare și dezbatere în epocă. În această direcție, vezi HYPERLINK „https://cfpub.epa.gov/ols/catalog/advanced_records_found.cfm?&FIELD1=SUBJECT&INPUT1=Air%20pollution%20congresses&TYPE1=EXACT&LOGIC1=AND&COLL=&SORT_TYPE=MTIC&start_row=101” https://cfpub.epa.gov/ols/catalog/advanced_records_found.cfm?&FIELD1=SUBJECT&INPUT1=Air%20pollution%20congresses&TYPE1=EXACT&LOGIC1=AND&COLL=&SORT_TYPE=MTIC&start_row=101.
Conferința Europeană pentru Conservarea Naturii, desfășurată din nou la Strasbourg în perioada 9-12 februarie, a marcat deschiderea Anului European pentru Conservarea Naturii 1970, recunoscut a fi anul nașterii mișcării ecologice moderne. Cu referire la aceasta, a se vedea HYPERLINK „https://second.wiki/wiki/europc3a4isches_naturschutzjahr” https://second.wiki/wiki/europc3a4isches_naturschutzjahr.
În ceea ce privește mesajul lui Nixon trimis pentru conferință, precum și declarațiile făcute de Altețele Regale, a se vedea Nature in Focus, publicat de Centrul European de Informare pentru Conservarea Naturii al Consiliului Europei, Strasbourg, Franța, vara anului 1970, pp. 4, 7, la HYPERLINK „https://rm.coe.int/CoERMPublicCommonSearchServices/DisplayDCTMContent?documentId=090000168069c88f” https://rm.coe.int/CoERMPublicCommonSearchServices/DisplayDCTMContent?documentId=090000168069c88f.
La zece zile de la Conferința privind conservarea naturii din Strasbourg, prințul Charles a lansat Anul european al conservării naturii la Conferința rurală în Țara Galilor. Vezi HYPERLINK „https://www.princeofwales.gov.uk/speech/speech-hrh-prince-wales-countryside-1970-conference-steering-committee-wales-cardiff” https://www.princeofwales.gov.uk/speech/speech-hrh-prince-wales-countryside-1970-conference-steering-committee-wales-cardiff.
În 1966, Consiliul Europei a proclamat Anul european pentru conservarea naturii (ENJ) 1970. Astfel, ideea pentru Anul european al conservării provine parțial dintr-un raport adresat Comitetului pentru conservarea naturii și a resurselor naturale al Consiliului Europei. Cealaltă contribuție aparține primei Conferințe rurale din 1963, precum și celei de-a doua din 1965. Pentru aceasta, vezi HYPERLINK „https://api.parliament.uk/historic-hansard/commons/1969/mar/10/european-conservation-year-1970” https://api.parliament.uk/historic-hansard/commons/1969/mar/10/european-conservation-year-1970.
La 2 martie 1972, Woodrow Wilson Center din Washington a găzduit un simpozion de o zi numit „Limitele creșterii”, la care a participat și Dennis Meadows, cel care a condus un grup de studiu la Massachusetts Institute of Technology (MIT) pe această temă. Câteva zile mai târziu, pe 12 martie, cartea Limitele creșterii. Un raport pentru proiectul Clubului Romei privind situația dificilă a omenirii este prezentată Institutului Smithsonian din Washington, pe baza rezultatelor studiului MIT. Cartea circulă sub forma unui volum subțire de broșură până în octombrie când Signet (de la Penguin Group) o publică. Momentul pentru găzduirea acestor două evenimente nu a fost ales la întâmplare. Întrucât Conferința ONU de la Stockholm era pe drum, la fel ca Summitul de la Paris. În această direcție, vezi HYPERLINK „https://science.sciencemag.org/content/175/4027/1197” https://science.sciencemag.org/content/175/4027/1197, și HYPERLINK „http://donellameadows.org/archives/forty-years-later-the-reception-of-the-limits-to-growth-in-italy-1971-1974/” http://donellameadows.org/archives/forty-years-later-the-reception-of-the-limits-to-growth-in-italy-1971-1974/.
La o lună după ce volumul subțire a fost cunoscut public, a primit criticile sale. Un articol publicat de New York Times la acea vreme susținea că Limitele creșterii este „o lucrare goală și înșelătoare”. Cu referire la aceasta, a se vedea articolul lui Peter Passell, Marc Roberts și Leonard Ross, The Limits to Growth, New York Times, 2 aprilie 1972, HYPERLINK „https://www.nytimes.com/1972/04/02/archives/the-limits-to-growth-a-report-for-the-club-of-romes-project-on-the.html” https://www.nytimes.com/1972/04/02/archives/the-limits-to-growth-a-report-for-the-club-of-romes-project-on-the.html.
Conferința ONU privind mediul uman a avut loc în perioada 5-16 iunie 1972, la Stockholm. Au participat mulți reprezentanți guvernamentali din întreaga lume, arătând că a fost un eveniment cu un mare impact asupra vieții umane. Conferința a fost condusă de secretarul general, Maurice Strong. Printre invitați s-au numărat Indira Gandhi, Prim-ministru al Indiei, dl. John D. Ehrlichman, Asistentul pentru Afaceri Interne al președintelui Nixon, dl. Laurance S. Rockefeller, Președinte al Comitetului consultativ asupra calității mediului pentru cetățeni, fiul lui John D. Rockefeller Jr., și mulți alții. Vezi lista de prezență la HYPERLINK „https://undocs.org/en/A/CONF.48/INF.5/rev.1” https://undocs.org/en/A/CONF.48/INF.5/rev.1, pp. 66-67. La conferință a participat și președintele Băncii Mondiale, Robert S. McNamara. Numele său nu apare pe listă, dar o înregistrare foarte scurtă arată că a fost prezent. În această direcție, vezi HYPERLINK „https://www.youtube.com/watch?v=W2fIGOFFN3c” https://www.youtube.com/watch?v=W2fIGOFFN3c (4:22-4:40).
Din Recomandarea 11 a Raportului Conferinței, rezultă că domnul Strong a fost responsabil pentru a se asigura că se va acorda o atenție specială problemelor de mediu și ale populației. Conform Recomandărilor 36 și 37, acesta ar fi un proces pregătitor pentru apariția unei noi sinteze între dezvoltarea economică și mediu, pentru regândirea conceptului tradițional de creștere, ca și pentru pregătirea Conferinței mondiale a populației din 1974. Cu referire la aceasta, a se vedea Raportul Conferinței Națiunilor Unite privind mediul uman, Stockholm, 5-16 iunie 1972, Publicația Națiunilor Unite, New York, 1973, pp. 8, 45.
Tot despre Conferința de la Stockholm, consultați următoarele linkuri: HYPERLINK „https://www.youtube.com/watch?v=h3-TqHFkfy8” https://www.youtube.com/watch?v=h3-TqHFkfy8, și HYPERLINK „https://www.un.org/en/conferences/environment/stockholm1972” https://www.un.org/en/conferences/environment/stockholm1972. Nu numai că domnul Strong s-a asigurat că Conferința ONU va fi organizată în conformitate cu obiectivele ulterioare ale Agendei 21, dar într-un interviu acordat de BBC chiar înainte de summit, el a vorbit despre politica unui singur copil. Vezi interviul BBC la HYPERLINK „https://www.youtube.com/watch?v=1YCatox0Lxo” https://www.youtube.com/watch?v=1YCatox0Lxo.
La fel ca celelalte conferințe de mediu, Summitul de la Paris din toamna anului ’72 a acordat atenție problemelor de mediu, sociale și economice. Acolo s-a vorbit pentru prima dată despre o reformă monetară internațională și despre necesitatea creării unei piețe unice (sau comune). Acestea ar fi măsurile politice care duc la piața unică digitală de mâine. A se vedea HYPERLINK „https://api.parliament.uk/historic-hansard/commons/1972/oct/23/european-communities-summit-conference-1” https://api.parliament.uk/historic-hansard/commons/1972/oct/23/european-communities-summit-conference-1.
Vezi HYPERLINK „https://wild.org/wild-congress/4wwc/” https://wild.org/wild-congress/4wwc/.
La 1 mai 1992, omul de afaceri George Washington Hunt a realizat o înregistrare video cu doar o lună înainte de începerea Reuniunii Summitului Pământului UNCED din Rio de Janeiro. În această înregistrare, domnul Hunt a făcut o analiză fină cu privire la evenimentul care urma să aibă loc în Brazilia. De asemenea, a vorbit puțin și despre participarea sa la cel de-al 4-lea Congres Mondial al Pustiei din toamna anului 1987, Denver, Colorado. În această direcție, vezi HYPERLINK „https://www.youtube.com/watch?v=r8c-NKjOOA0” https://www.youtube.com/watch?v=r8c-NKjOOA0.
George Washington Hunt Talks About World Government on Canada Live, Orion Radio Network, Canada Live, postat pe YouTube la data de 3 iunie 2012, HYPERLINK „https://www.youtube.com/watch?v=DeCJNPcaF0s” https://www.youtube.com/watch?v=DeCJNPcaF0s.
Pentru declarațiile baronului Edmond de Rothschild făcute la Forumul din Denver, ascultați înregistrarea video a lui George W. Hunt la linkul deja menționat (30:50-36:20).
În ceea ce privește Agenda 21, ascultați declarațiile primului ministru al Norvegiei, doamna Gro Harlem Brundtland, și ale secretarului general al Summitului Pământului, domnul Maurice Strong, la HYPERLINK „https://www.youtube.com/watch?v=mEoqNYZZ-P8” https://www.youtube.com/watch?v=mEoqNYZZ-P8 și HYPERLINK „https://www.c-span.org/video/?26478-1/earth-summit-opening-plenary-part-2” https://www.c-span.org/video/?26478-1/earth-summit-opening-plenary-part-2, respectiv ale președintelui Statelor Unite Bush la HYPERLINK „https://www.youtube.com/watch?v=Bn4V23Boeqc” https://www.youtube.com/watch?v=Bn4V23Boeqc. Vă recomandăm, de asemenea, să vedeți Negotiating Justice, un film despre Summitul Pământului la HYPERLINK „https://www.youtube.com/watch?v=y8gV06otHks” https://www.youtube.com/watch?v=y8gV06otHks. Și articolul Whatever Happened to Agenda 21 and Climate Change Policy?, publicat pe site-ul wattsupwiththat.com (7 iulie 2018), HYPERLINK „https://wattsupwiththat.com/2018/07/07/whatever-happened-to-agenda-21-and-climate-change-policy/” https://wattsupwiththat.com/2018/07/07/whatever-happened-to-agenda-21-and-climate-change-policy/.
Despre lansarea Cartei Terra, vezi HYPERLINK „https://www.youtube.com/watch?v=0UV_6adWxdo” https://www.youtube.com/watch?v=0UV_6adWxdo.
Pentru declarațiile lui Maurice Strong făcute la Forumul din Denver, ascultați înregistrarea video a lui George W. Hunt la același link menționat (29:17-30:00).
Vezi Rothschild, E3 lansează fondul de investiții pentru creditele de carbon, publicat pe site-ul IATP (3 septembrie 2002), HYPERLINK „https://www.iatp.org/news/rothschild-e3-launch-carbon-credit-investment-fund” https://www.iatp.org/news/rothschild-e3-launch-carbon-credit-investment-fund. De asemenea, a se vedea articolul lui David Asman, On Global Warming: Follow the Money Indeed!, FOX News (12 februarie 2007), HYPERLINK „https://www.foxnews.com/story/on-global-warming-follow-the-money-indeed” https://www.foxnews.com/story/on-global-warming-follow-the-money-indeed.
Marcia Merry Baker, USDA Analysis Shows: ‘Green Deal’ Farming Cuts Food, Cuts Population, EIR, Volumul 48, Numărul 3 (15 ianuarie 2021), HYPERLINK „https://larouchepub.com/eiw/public/2021/eirv48n03-20210115/eirv48n03-20210115_010-usda_analysis_shows_green_deal_f.pdf” https://larouchepub.com/eiw/public/2021/eirv48n03-20210115/eirv48n03-20210115_010-usda_analysis_shows_green_deal_f.pdf.
Richard Freeman, Prince Charles Invented and Runs the ‘Green New Deal’, EIR, Volumul 48, Numărul 7 (12 februarie 2021), HYPERLINK „https://larouchepub.com/eiw/public/2021/eirv48n07-20210212/eirv48n07-20210212_009-prince_charles_invented_and_runs.pdf” https://larouchepub.com/eiw/public/2021/eirv48n07-20210212/eirv48n07-20210212_009-prince_charles_invented_and_runs.pdf.
Ana-Maria Caminski
Corespondent in Romania, pentru NASUL TV Canada
The Brave New World of elites and the green economy
“The powers of ordinary men are circumscribed by the everyday worlds in which they live, yet even in these rounds of job, family, and neighborhood they often seem driven by forces they can neither understand nor govern. „Great changes” are beyond their control, but affect their conduct and outlook nonetheless. The very framework of modern society confines them to projects not their own, but from every side, such changes now press upon the men and women of the mass society, who accordingly feel that they are without purpose in an epoch in which they are without power”.
The Power Elite, C. Wright Mills
Years that will come after the publishing of the First Global Revolution report in 1991 will be the years for a complete transformation of the world. But the dice for what mankind will experience in the next years as a radical change in the world were rolled on the game table before. Between the ’70 and ’80, or in ’92, when the cards are prepared during the Club of Rome’s meetings, World Population and Environmental Conferences, and the Earth Summit.
In the previous article, I made some remarks concerning how our economy runs today and on which I will remind again here. I said that our economy has started to be articulated for the last years in terms that interfere with sociology science. And that a small group of very powerful people from this planet who take the decisions for us in the name of the ‘good of humanity’, thus influencing our daily existence, usually called the elite, are pushing today new rules, legislation measures for a green economy.
Well, this ‘green economy’ that seems to have appeared suddenly from the middle of nowhere has in fact its origins in the ecology movement from ’70 and its first conferences, being closely related to the Environmental Revolution or Green Revolution without which the Global Revolution could be neither understood nor explained.
‘A green vision’ for ‘a green economy’: where it appeared from?
Starting with the ’70, more conferences dedicated to environmental issues are taken place. There are so many, and the number of conferences, summits on environmental issues is so big so that I will make reference only to a few of them on which I considered to be relevant for the understanding of what is today this ‘green economy’.
The environment has ceased to be an ecological issue left only in the hands of NGOs and became a political issue when the quality of air has been debated at Strasbourg in 1964, to the European Conference on Air Pollution Council of Europe. Soon after the end of WWII and after the adoption of the first Marshall Plan. In a Europe increasingly concerned about pollution issues and of natural resources ending, but particularly in a much more devastated Germany, hoping to get an economic recovery after the war by the currency reform.
Those will be the years of the hippies, of those who, for no propagandistic reason, embraced too easily and without questing themselves why ‘the green jargon’ massively spread by the media that will lead to the modern environmental movement.
In February 1970, their British Royal Highnesses attended the European Nature Conservation Conference held again in Strasbourg at the headquarters of the Council of Europe. This marked the opening of the European Nature Conservation Year. For the first time there, a British Royal House representative like Prince Philip, Duke of Edinburgh, required politicians to act now in the name of protecting Nature; and when another Royal figure like Prince of Liège spoke about the growth of the population as a problem. Two years before the Limits to Growth report to be published. More than that, Nixon himself has sent for the Conference a 27-page text with a message concerning US future measures on air, water, environmental pollution.
Even Prince Charles said at the Countryside conference from Wales that “one of the most basic problems is people”. Yes, this was the sign that something was changing but not in the air, into politics. Once with the launching of the European Nature Conservation Year 1970 in Strasbourg and in Wales, politics became more ‘green’, namely ecological.
Fact that proved to be obvious when in the spring of 1972 the Limits to Growth report is published and when in the summer the UN Conference on the Human Environment is held in Stockholm, soon followed by the Paris Summit from the fall. All events that are going one after another resemble Niagara Falls. Are waterfall-events. They fall on top of each other just as water runs down into a waterfall.
Those are nothing else than parts of a preparatory process for making of that synthesis between economic development and the environment, as the recommendations of the Stockholm Conference report tell us. Mixed up together, all these events give birth to a unifying discourse by which is projected a new world vision.
The 4th World Wilderness Congress – an event for the Brave New World
This was enough clearly and at the 4th World Wilderness Congress from the fall of ’87. Mr. Maurice Strong, who organized the UN Conference on the Human Environment in Stockholm, could not miss, of course, the event. He was there at the Congress like many other members of the elite: the world bankers, Baron Edmond de Rothschild, some of the Rockefeller’s family, David Rockefeller, toute la crème de la société. But what were the elite and the world bankers doing after all in Denver, Colorado, at an event interested in the conservation of nature? Does not conservation of nature stands in opposition to economic development?
For the elite which thinks in dialectical terms seems to be not this way. George Washington Hunt, an entrepreneur from Colorado, who took part in the event almost randomly, we might say, has been there too and has met with the elite. Some years after participation, just before the ’92 Rio Summit, convinced that what has listened to in Denver was a fraud, he let us a testimony of truth by speaking freely in a videotape recording. And did not stop here. Mr. Hunt made the next best thing by exposing the elite’s Plan for this Brave New World on radio and television, meaning it has spoken about what he has heard with his own ears and saw with his own eyes at the Congress, things that today are too easily labeled as ‘conspiracy theories’.
We could ask here if there is indeed a conspiracy when the elite made a call at this Congress for the World Conservation Bank. Just after what in ’72 at the Paris Summit has been discussed about an International Monetary Reform and the Single Market. Or, more directly, is a conspiracy when Baron Edmond de Rothschild says with his own mouth for the Denver Forum that “this International Conservation Bank must know no frontiers, no boundaries” and that “involves all sectors of the human community, governmental and intergovernmental agencies, the public and private agencies”? No, those are public statements made by the elite at an international meeting and which, certainly, are not without an echo in time. More than ideals or visions, as the Baron said, those are already political measures on their road today; that will affect the lives of millions of people from this planet, and we shall see if in a ‘good way’.
The pages of Agenda 21 were not written yesterday, at the beginning of this, or last year. They have been written a long time ago. As a matter of fact its origins can be found in these two major events: the 4th World Wilderness Congress and Rio Summit from ’92. ‘Sustainable Development’, a defining term for the green economy, has appeared for the first time in the pages of the UN report ‘Our Common Future’ from ’87, of whose author was Prime Minister of Norway, Mrs. Gro Harlem Brundtland, who attended both events from Denver, Colorado, and Rio de Janeiro.
There, in Brazil, together with Maurice Strong, she has spoken about the objectives of Agenda 21: sustainable development, eradication of poverty, achieving greater equality within and between nations so on. By a new form of collective commitment that would ‘harmonize’ the North and South relationships; so, between the rich and the poor countries, not between the Western and Eastern worlds for building a global democracy. A commitment that would be no other than Terra Carta launched at the beginning of this year by Prince Charles. Among whose priorities do not stands harmonizing the world’s poles, but the founding of the International Conservation Bank.
Conclusions
In the end, what is this green economy and with all the buzz around her? Who is the motor behind the environmental movement from the ’70?
Even if we could easily identify many authors for today’s script Green New Deal, of whose policies finds its roots in the environmental movement, it seems that the main promoter of this movement and the one who came with the idea and the money, of course, for the founding of the International Conservation Bank is Baron Edmond de Rothschild. As Maurice Strong said at the Denver Forum, ‘there is no better person’ than Rothschild who has spoken like a pioneering one about the idea of conversion of the relationship between conservation and economic development to transform it into a synthesis that however will always remain as an ideal.
Baron Rothschild incarnated the perfect synthesis of the movement that he gave birth, just as how Mr. Environment, William Ruckelshaus (Director of US Environmental Protection Agency) struggled with Mr. Development, David Rockefeller (Chairman of the Council on Foreign Relations) for the sake of the public show. This metaphor is by no means far from reality, since the environmental movement is a dialectical movement inspired by Hegel’s philosophy where each pioneer has his role. Thus, we have the thesis ‘protection of the environment’ that opposes the ‘economic development’ antithesis (but formally only) from which it’s expected a synthesis, namely the unification of the two of them.
The ‘green economy’ would be then a new form of an ideology born from a new vision of the world, that wants to provide a synthesis between the ‘protection of the environment’ and ‘economic development’, and that borrows terms from sociology science and from ecology mixing them up.
In such a changed world remains only the old question of the Chief Executive officer of Rothschild Australia, Richard Martin, from the launching of the Carbon Credit Investment Fund in 2002: “With recent developments in international climate change policy, the question is no longer if, but when the global carbon trading market will emerge”. We will add and who will benefit most from the carbon taxes and of the foundation of the International Conservation Bank? Common people? I don’t think so.
The latest policies adopted by the European Commission in May 2020, through “Farm to Fork and Biodiversity Strategies” Programme – the core part of its new EU Green Deal, show that in the next years the production of food will decrease drastically, thus causing hunger for millions of people. And as if this would not be enough, the traditional economy, all together with the small business of the middle class might collapse under the governance of the mega-banks cartel. What makes us wonder if starting up of tomorrow we are not moving towards a tyranny, a dictatorship? To a dystopian, totalitarian society, like in George Orwell’s novel Nineteen Eighty-Four, or as in the screening of Andrew Niccol, Gattaca, and of Terry Gilliam, Brazil.
Endnotes
The European Conference on Air Pollution Council of Europe took place in Strasbourg, 24th June-1st of July 1964. As it results from consulting the EPA National Library Catalog, the number of conferences on ecological issues is big what it means that the environment was one of the main topics for research and debating in the epoch. In this direction, see HYPERLINK „https://cfpub.epa.gov/ols/catalog/advanced_records_found.cfm?&FIELD1=SUBJECT&INPUT1=Air%20pollution%20congresses&TYPE1=EXACT&LOGIC1=AND&COLL=&SORT_TYPE=MTIC&start_row=101” https://cfpub.epa.gov/ols/catalog/advanced_records_found.cfm?&FIELD1=SUBJECT&INPUT1=Air%20pollution%20congresses&TYPE1=EXACT&LOGIC1=AND&COLL=&SORT_TYPE=MTIC&start_row=101.
The European Nature Conservation Conference held again in Strasbourg from February 9th to 12th, it has marked the opening of the European Nature Conservation Year 1970, recognized to be the birth year for the modern environmental movement. With reference to this, to be seen HYPERLINK „https://second.wiki/wiki/europc3a4isches_naturschutzjahr” https://second.wiki/wiki/europc3a4isches_naturschutzjahr.
Regarding Nixon’s message sent for the Conference, also the statements made by the Royal Highnesses, see Nature in Focus, published by the European Information Centre for Nature Conservation of the Council of Europe, Strasbourg, France, Summer 1970, pp. 4, 7, at HYPERLINK „https://rm.coe.int/CoERMPublicCommonSearchServices/DisplayDCTMContent?documentId=090000168069c88f” https://rm.coe.int/CoERMPublicCommonSearchServices/DisplayDCTMContent?documentId=090000168069c88f.
Ten days after the Nature Conservation Conference from Strasbourg, Prince Charles launched the European Nature Conservation Year at the Countryside conference in Wales. See HYPERLINK „https://www.princeofwales.gov.uk/speech/speech-hrh-prince-wales-countryside-1970-conference-steering-committee-wales-cardiff” https://www.princeofwales.gov.uk/speech/speech-hrh-prince-wales-countryside-1970-conference-steering-committee-wales-cardiff.
In 1966, the Council of Europe proclaimed the European Year for Nature Conservation (ENJ) 1970. Thus, the idea for the European Conservation Year stems partially from a report to the Council of Europe’s Committee for Conservation of Nature and Natural Resources. The other contribution belongs to the first Countryside conference from 1963, as well as to the second one from 1965. For this, see HYPERLINK „https://api.parliament.uk/historic-hansard/commons/1969/mar/10/european-conservation-year-1970” https://api.parliament.uk/historic-hansard/commons/1969/mar/10/european-conservation-year-1970.
On March 2, 1972, Woodrow Wilson Center in Washington hosted a 1-day symposium called the ‘Limits to Growth’, attended and by Dennis Meadows, the one who has headed a study group at Massachusetts Institute of Technology (MIT) on this subject. Some days later, on March 12, the book The Limits to Growth. A Report for the Club of Rome’s Project on the Predicament of Mankind is presented to the Smithsonian Institute in Washington, based on the results of MIT’s study. The book circulates as a slim paperback volume until October when Signet (of Penguin Group) is publishing it. The timing for hosting these two events was not chosen randomly. Since the UN Stockholm Conference was on its way, the same as the Paris Summit. In this direction, see HYPERLINK „https://science.sciencemag.org/content/175/4027/1197” https://science.sciencemag.org/content/175/4027/1197, and HYPERLINK „http://donellameadows.org/archives/forty-years-later-the-reception-of-the-limits-to-growth-in-italy-1971-1974/” http://donellameadows.org/archives/forty-years-later-the-reception-of-the-limits-to-growth-in-italy-1971-1974/.
A month after the slim volume was publicly known, received its critics. An article published by New York Times at that time sustained that the Limits to Growth is ‘an empty and misleading work’. With reference to this, see the article of Peter Passell, Marc Roberts, and Leonard Ross, The Limits to Growth, New York Times, April 2, 1972, HYPERLINK „https://www.nytimes.com/1972/04/02/archives/the-limits-to-growth-a-report-for-the-club-of-romes-project-on-the.html” https://www.nytimes.com/1972/04/02/archives/the-limits-to-growth-a-report-for-the-club-of-romes-project-on-the.html.
The UN Conference on the Human Environment was held on 5-16 June 1972, Stockholm. It was attended by many government representatives from all over the world, showing that it was an event with a great impact on human life. The Conference was conducted by the Secretary-General, Maurice Strong. Among the guests were Indira Gandhi, Prime Minister of India, Mr. John D. Ehrlichman, President Nixon’s Assistant for Domestic Affairs, Mr. Laurance S. Rockefeller, Chairman of the Citizens Advisory Committee on Environmental Quality, son of John D. Rockefeller Jr., and many others. See the attendance list at HYPERLINK „https://undocs.org/en/A/CONF.48/INF.5/rev.1” https://undocs.org/en/A/CONF.48/INF.5/rev.1, pp. 66-67. At the Conference participated and President of the World Bank, Robert S. McNamara. His name doesn’t appear on the list, but a very short recording shows that he was present. In this direction, see HYPERLINK „https://www.youtube.com/watch?v=W2fIGOFFN3c” https://www.youtube.com/watch?v=W2fIGOFFN3c (4:22-4:40).
From Recommendation 11 of the Conference Report, results that Mr. Strong was in charge to ensure that special attention will be given to environmental and population issues. According to Recommendations 36 and 37, this would be a preparatory process for the emergence of a new synthesis between economic development and the environment, for the rethinking of the traditional concept of growth, as for the preparedness of the 1974 World Population Conference. With reference to this, see the Report of the United Nations Conference on the Human Environment, Stockholm, 5-16 June 1972, United Nations Publication, New York, 1973, pp. 8, 45.
All about the Stockholm Conference, consult the following links: HYPERLINK „https://www.youtube.com/watch?v=h3-TqHFkfy8” https://www.youtube.com/watch?v=h3-TqHFkfy8, and HYPERLINK „https://www.un.org/en/conferences/environment/stockholm1972” https://www.un.org/en/conferences/environment/stockholm1972. Not only that Mr. Strong assured himself that the UN Conference will be organized according to the later Agenda 21 goals, but in an interview taken by BBC just before the summit, he has spoken about the one-child policy. See the BBC interview at HYPERLINK „https://www.youtube.com/watch?v=1YCatox0Lxo” https://www.youtube.com/watch?v=1YCatox0Lxo.
Like the other environmental conferences, the Paris Summit from the fall of ’72 accorded attention to environmental, social, and economic issues. There it has been spoken for the first time about an international monetary reform and about the need for creating a Single (or Common) Market. Those would be the political measures that lead to the single digital market of tomorrow. To be seen HYPERLINK „https://api.parliament.uk/historic-hansard/commons/1972/oct/23/european-communities-summit-conference-1” https://api.parliament.uk/historic-hansard/commons/1972/oct/23/european-communities-summit-conference-1.
„https://wild.org/wild-congress/4wwc/” https://wild.org/wild-congress/4wwc/.
On May 1, 1992, the businessman George Washington Hunt made a videotape recording just one month before startup the U.N. UNCED Earth Summit Meeting from Rio de Janeiro. In this recording, Mr. Hunt made a fine analysis regarding the event that was coming to take place in Brazil. Also, has spoken a little bit and about his participation at the 4th World Wilderness Congress from the fall of 1987, Denver, Colorado. In this direction, see HYPERLINK „https://www.youtube.com/watch?v=r8c-NKjOOA0” https://www.youtube.com/watch?v=r8c-NKjOOA0.
George Washington Hunt Talks About World Government on Canada Live, Orion Radio Network, Canada Live, posted on YouTube on June 3, 2012, HYPERLINK „https://www.youtube.com/watch?v=DeCJNPcaF0s” https://www.youtube.com/watch?v=DeCJNPcaF0s.
For Baron Edmond de Rothschild’s statements made at the Denver Forum, listen to George W. Hunt videotape recording at the already mentioned link (30:50-36:20).
Regarding Agenda 21, listen to the statements of Prime Minister of Norway, Mrs. Gro Harlem Brundtland, and of the Secretary-General of the Earth Summit, Mr. Maurice Strong, at HYPERLINK „https://www.youtube.com/watch?v=mEoqNYZZ-P8” https://www.youtube.com/watch?v=mEoqNYZZ-P8 and HYPERLINK „https://www.c-span.org/video/?26478-1/earth-summit-opening-plenary-part-2” https://www.c-span.org/video/?26478-1/earth-summit-opening-plenary-part-2, respectively of the United States President Bush at HYPERLINK „https://www.youtube.com/watch?v=Bn4V23Boeqc” https://www.youtube.com/watch?v=Bn4V23Boeqc. We recommend as well seeing Negotiating Justice, a film about the Earth Summit at HYPERLINK „https://www.youtube.com/watch?v=y8gV06otHks” https://www.youtube.com/watch?v=y8gV06otHks. And the article Whatever Happened to Agenda 21 and Climate Change Policy?, published on wattsupwiththat.com site (July 7, 2018), HYPERLINK „https://wattsupwiththat.com/2018/07/07/whatever-happened-to-agenda-21-and-climate-change-policy/” https://wattsupwiththat.com/2018/07/07/whatever-happened-to-agenda-21-and-climate-change-policy/.
About the launching of Terra Carta, see HYPERLINK „https://www.youtube.com/watch?v=0UV_6adWxdo” https://www.youtube.com/watch?v=0UV_6adWxdo.
For Maurice Strong’s statements made at the Denver Forum, listen to George W. Hunt videotape recording at the same mentioned link (29:17-30:00).
See Rothschild, E3 launch carbon credit investment fund, published on IATP’s site (September 3, 2002), HYPERLINK „https://www.iatp.org/news/rothschild-e3-launch-carbon-credit-investment-fund” https://www.iatp.org/news/rothschild-e3-launch-carbon-credit-investment-fund. Also, see the article of David Asman, On Global Warming: Follow the Money Indeed!, FOX News (February 12, 2007), HYPERLINK „https://www.foxnews.com/story/on-global-warming-follow-the-money-indeed” https://www.foxnews.com/story/on-global-warming-follow-the-money-indeed.
Marcia Merry Baker, USDA Analysis Shows: ‘Green Deal’ Farming Cuts Food, Cuts Population, EIR, Volume 48, Number 3 (January 15, 2021), HYPERLINK „https://larouchepub.com/eiw/public/2021/eirv48n03-20210115/eirv48n03-20210115_010-usda_analysis_shows_green_deal_f.pdf” https://larouchepub.com/eiw/public/2021/eirv48n03-20210115/eirv48n03-20210115_010-usda_analysis_shows_green_deal_f.pdf.
Richard Freeman, Prince Charles Invented and Runs the ‘Green New Deal’, EIR, Volume 48, Number 7 (February 12, 2021), HYPERLINK „https://larouchepub.com/eiw/public/2021/eirv48n07-20210212/eirv48n07-20210212_009-prince_charles_invented_and_runs.pdf” https://larouchepub.com/eiw/public/2021/eirv48n07-20210212/eirv48n07-20210212_009-prince_charles_invented_and_runs.pdf.