Democratie si culise la ONU

Am auzit, nu de puține ori, oameni nemulțumiți de câte o hotărâre judecătorească, strigând că o să meargă până la ONU pentru a li se face dreptate. De ce ? Pentru că în mintea omului de pe stradă, ONU este, probabil, un ceva foarte mare, deasupra statelor, guvernelor, ministerelor, consiliilor, comisiilor, etc. (Uneori mă gândesc dacă nu cumva această percepție este dată și de faptul că ONU își are sediul într-un “zgaraie nori” la New-York, și nu e chemată toată ziua să facă declarații la vreo direcție națională din vreo tară din lumea a treia)

Ei bine, în anul acesta au loc 'alegeri' la ONU, în urma cărora vom avea un nou secretar general, funcția cea mai vizibilă și mai prestigioasă în structurile onuziene.

(sugestie - urmatoarele doua paragrafe, ar trebui scrise cu litere mai mici , sau diferite, in functie de tipul de pagina, pentru  sunt doar o completare la tema articolului) de aici
Reamintesc că Onu a aparul la finalul celui de al doilea război mondial, după ce fusese precedată de Societatea Națiunilor, apărută, la rândul ei, după Primul Război Mondial, ambele cu principii și valori comune, ambele cu aceleași incapacitati de a impune reguli universale, ambele animate de aceleași idealuri umaniste de pace și bunăstare, ambele dependente de voința politică a statelor puternice si de interesele politice și economice ale mai marilor lumii, cărora puțin le pasă de nevoile și suferințele celor mulți .

De-a lungul existentei sale, ONU a fost prezentă în zonele fierbinți ale planetei și a făcut să se vorbească mult despre acțiunile ei - de la ajutoarele umanitare și până la trupele de menținerea păcii - și a făcut ca, prin intermediul presei, să fie văzută drept ceva mare și aducătoare de pace, speranță și dreptate... Doar că destul de puțini oameni obișnuiesc să meargă cu lectura până la capăt, spre a înțelege cat de cat acest labirint de structuri de sub sigla ONU, de la modul de finanțare a organizației și până la rolul și competentele Consiliului de securitate. (“Noroc” cu războiul din Siria, care arată că ONU tinde spre un nou eșec dramatic, incapabil să garanteze pacea , securitatea și legalitatea din lumea de astăzi – chiar în aceste zile membrii permanenți ai Consiliului de securitate acuzându-se unii pe alții, iar armatele lor de 'pixuri' scriu și ne manipulează pe toți și în toate felurile.) ((Pana aici @@@@@

Așadar , avem alegeri la ONU ! Paradoxul vine din faptul că alegerea Secretarului general se face conform cu art 97 din Carta Națiunilor Unite care stipulează că “ secretarul general este numit de către Adunarea generală ONU, la recomandarea Consiliului de securitate” Și , totuși, putem vorbi despre alegeri.

Adunarea generală a adoptat anul trecut o rezoluție prin care persoanele interesate de postul de secretar general să își anunțe public candidaturile, să trimită tuturor statelor membre un CV , un text privind viziunea lor politică , eventual ce îmbunătățiri vor propune în funcționarea organizației și , probabil, niște recomandări. Spun asta, întrucât un fost prim ministru al Australiei și-a retras candidatura, nefiind susținut de guvernul țârii sale. Cu alte cuvinte, CV-uri, recomandări și interviuri că la orice “job” -  la urma urmei, Secretarul general nu-i decât cel mai înalț funcționar ONU , nu-i așa?

În cursa pentru obținerea prestigiosului post s-au înscris 12 candidați – Natalia Gherman, fica fostului președinte al Republicii Moldova, Mircea Snegur, și fost prim ministru interimar al RM, Irina Bokova, Bulgaria, Helen Clark, Nouă Zeelanda, Christina Figueres, Costa Rica, Susana Malcorra, Argentina, Vesna Pusic, Croatia, Antonio Gutteres, Portugalia, Vuk Jeremic, Șerbia, Srgjan Kerim, Macedonia, Danilo Turk, Slovenia, Miroslav Lajkak, Slovacia și Igor Luksic, Macedonia. ( se poate observa că fosta Iugoslavie este atât de bine reprezentată încât ar mai fi trebuit un candidat din Kosovo și tabloul ar fi fost complet)

Pentru a lăsa impresia unui ONU democrat și transparent, alegerile au loc în șase tururi de scrutin, în care ambasadorii statelor membre în Consiliul de securitate au trei variante de vot pentru fiecare candidat – 'încurajator”, “descurajator” și “fără opinie” .Până în prezent s-au consumat deja patru tururi de scrutin, pe primul loc situindu-se Antonio Gutteres, fost prim ministru al Portugaliei, urmat de slovakul Miroslav Lajkak. În ultimul tur de scrutin candidatul care primește un “descurajator” din partea unui stat membru permanent în Consiliul de securitate, e ca și cum ar lua cartonaș roșu la un meci de fotbal, adică este eliminat. Și, ca să continui în termeni sportivi, competiția se întețește în luna octombrie când va avea loc ultimul tur de scrutin, urmat de culisele Consiliului de securitate.

Se vorbește de mult timp că ONU nu mai răspunde realităților lumii de astăzi, se vorbește de o reformă a Consiliului de securitate, se vorbesc multe, iar un secretar general ar putea sugera îmbunătățiri în structurile onuziene, astfel încât oameni , popoare și state să își găsească 'dreptatea' la ONU !

de Octav Bibere