Ideea că există niște forțe ascunse, întunecate în jurul guvernelor lumii, care ne conduc din culise de secole - despre care toată lumea șoptește pe la colțuri, dar nimeni nu îndrăznește să vorbească în public - este atât de veche ca Revoluția Franceză și a fost mereu legată de societățile secrete.
Totuși, cineva din mass-media a avut curajul să o facă deschis cu mulți ani în urmă. În l'Ésotérisme expérimental: Le corps mystique de l'Antéchrist (édition 21, 1993),Serge Monast a vorbit cu atâta curaj despre ele, numind nume şi amintindu-ne de fapte istorice, arătând că această „teorie a conspiraţiei” nu este altceva decât adevărul gol-goluț.
În Mein Kampf, Hitler spunea că masele vor cădea mai ușor victimele unei minciuni mari decât uneia mici. Că o minciună pentru a fi crezută trebuie să fie de-a dreptul monstruoasă.
Ani de zile am crezut în democrația, legile și instituțiile europene, în promisiunile sale politice pentru o viață mai bună, așteptând să aducă pace și prosperitate tuturor. La fel ca mulți dintre noi, am fost un credincios naiv și le-am înghițit promisiunile.
Astăzi, a crede în visul european mi se pare la fel de iluzoriu ca și cel american. „Trebuie să dormi ca să crezi”, așa cum spunea George Carlin despre visul american. Recunosc sincer că nu sunt o mare admiratoare a pseudo-democrațiilor, marilor imperii, revoluțiilor eterne sau a războaielor perpetue. Nicio negatoare a culturii occidentale. Nu am respins niciodată Occidentul. Ceea ce resping este doar gunoiul pe care UE încearcă să ni-l vândă prin orice fel de mijloace și care nu aparține tradiției sale moștenite.