În prag de an nou, după zeci de ani, îmi reamintesc, de una dintre scrisorile pe care unchiul meu, regretatul Dr. Carabaș Iancu – emigrat in Grecia-Atena in 1965-i le trimitea la Medgidia, regretatului meu tată. Era după Anul Nou, tata citise scrisoarea și i-a chemat la noi, pe ceilalți frați ai lui, vecini cu noi, regretații mei unchi, Mihai și Gheorghe, ce veniseră cu soțiile lor, ca sa audă vești, de la fratele și respectiv, cumnatul lor. Unchiul meu, Iancu, avea un talent deosebit la scris și povestit. In acea scrisoare, ne descria, cum au petrecut ei Crăciunul, la ei acasă, unde i-au avut ca…musafiri, pe…membrii Ambasadei României la Atena! Unchiul, ne spunea cu lux de amanunte de pregătirile făcute și de meniul ce l-a avut la masa! Imi reamintesc că la acel Crăciun au mâncat un curcan foarte mare! tata se oprise din citit și au început… comentariile. In acei ani, noi nici nu visam ca să punem pe masă, vreodată acele bunătățuri! Vreau sa fac o mică paranteză. In acei ani, se spunea că…Ambasada României se afla la…Dr. Carabaș Iancu! Unchiul meu era un om foarte cult și ospitalier. Nu a existat roman, cult sa nu-i treacă pragul casei. Nu toți insă, au fost…oameni. Nu discutau politică, ci despre artă! Toate acestea insă, s-au…sfârșit, odată cu sosirea la Atena, a noului ambasador român, un anumit tovarăș Frunză, ce i-a cerut unchiului meu, să-i fie….colaborator! Unchiul meu, l-a refuzat politicos, iar de atunci, a rupt orice legătură cu Ambasada României de la Atena! N-o să găsiți neam de-al lui Carabaș, turnător la securitate! Fiind un renumit medic ginecolog, femeile de la ambasadă dar și cele din Campul de refugiați politici români de la Atena, au avut parte de consultații si tratamente gratuite. Aceasta mi-a fost confirmată la Toronto, de un român ce făcuse cu soția, campul in Grecia!
Dar să revin la…curcan! Vă spun sincer, că am văzut curcani vii in Romania, dar n-am mâncat niciodată, carne de curcan! Prima dată, am văzut un curcan tăiat, la primul meu loc de muncă in Toronto, la un mic retaurant grecesc. Nu știam o boabă engleză, dar mă descurcam in franceză, cu o ospătară, din New Brunswick, studentă la Universitate, in Toronto, ce lucra acolo, jumătate de normă. Calicul de grec, cumpărase 3-4 curcani, dar neavând…clientelă, curcanii, nu s-au vândut, iar carnea prinsese miros. Lucrând la Cluj în industria cărnii, știam niște trucuri, cum să fie carnea…revândută! I-am spus grecului ce să facă, dar nu m-a crezut! I-am zis atunci că si așa carnea nu mai este bună și să încerce! Țin minte, că un bucătar grec, l-a convins pe…Panaioti, patronul de restaurant! După 24 de ore, carnea nu mai avea…miros, iar prima farfurie cu carne de curcan am mâncat-o eu! Se uitau grecii la mine, ca la felul patru! Carnea a fost…salvată si ulterior…vândută! Grecul, hapsân, nici măcar nu mi-a mulțumit! Dacă lucram la un evreu, sunt sigur că îmi mulțumea! Spun asta, pentru ca am lucrat pentru un evreu, am fost corect, m-a răsplătit și m-a învățat in ce să investesc, in țară dar și in Canada! Tot acest evreu, mi-a dat recomandare si am obținut un job, bun, unde m-am realizat financiar. Un evreu, nu dă o…recomandare…falsă, se știe asta!
Găsesc un job, full-time și plec de la grec, fără ca să-l anunț cu 15 zile înainte, cum era normal. M-am angajat la un restaurant cu renume in lumea hotelieră, unde munceam cu drag! Pot să vă spun că am văzut multă lume „bună” din Toronto, imbrăcată la…patru ace!
Se apropia…Crăciunul! Colegul meu de apartament ce lucra cu mine, dar in tură inversă, îmi spune să trec la plecare să trec pe la magazie, ca să iau un…curcan!? Da, conducerea hotelului restaurant, dădea de Crăciun …angajaților, câte un curcan! Trec cele opt ore de muncă,după care trec pe la magazie și mi se spune să…aleg, un curcan! Nu-mi venea să-mi cred…ochilor! Modest fiind de felul meu, sfios, am ales un curcan cu greutate…mijlocie! Magazinerul însă, mă vede și vine la mine cu un curcan in brațe, unul mare de tot! Îl mulțumesc frumos, iau curcanul și plec acasă! Pe drum, in autobuz, mi-am reamintit de curcanul pe care-l pregatea mereu de Crăciun, la Atena, unchiul meu! La vârsta de…40 de ani, aveam un curcan al meu, nu-mi venea să cred! Dacă ar fi fost vreo posibilitate, vă spun sincer, l-aș fi trimis la…Medgidia, părinților mei! Mă simțeam mic, mic de tot, mă gândeam la sărăcia de unde am plecat si imi era rușine, unde am ajuns! Eu puteam mânca, curcan de Crăciun, iar familia mea, nici nu se gândea la așa ceva!Sincer să fiu, mă rugam lui Dumnezeu, ca să mă tină sănătos, ca să muncesc, iar dacă voi merge acasă, să le cumpăr și a lor mei un…curcan! Credeți-mă, nu-mi venea ca să-l aduc acasă!Mă apropiam totuși de casă, și ca niciodată, doream ca autobuzul să nu mă ducă așa de…repede! Am ajuns acasă, și mă pregăteam să pun „trofeul” in congelator! Deschid…congelatorul și am observat că nu era loc și pentru curcanul meu! Colegul de serviciu și de cameră, ajungând înaintea mea acasă, a pus curcanul in congelator! Stând la etajul 11, și fiind iarnă, am pus curcanul pe balcon. N-am avut somn, toată noaptea! Ma gândeam la cei 38 de ani, trăiți in Romania, in comunism.Lucrând in fotbal, vă spun sincer, nu am dus lipsă de nimic. Aveam relații peste tot, nu mi-a lipsit ce nu era pe piață! Aveam in…cap, aceeași întrebare, ca și acum:de ce la alții se poate, iar la noi, nu? De ce noi aveam piețele și halele goale, iar aici erau de toate?
Trece cu greu acea noapte, iar dimineață, colegul de cameră, un fost bun inginer in Romania, ma întreabă, unde este…curcanul meu! I-am spus că-i pe balcon! Se uită pe balcon, apoi vine la mine și îmi spune că…curcanul meu e mult mai…mare și că eu sunt foarte…norocos! Poate că atunci, nu l-am inteles, avea familia in țară, dar acum, familist fiind, îl înțeleg perfect! Îi cer iertare, acum! Străinătatea este grea, iar uneori, din cauza stresului, a lipsei celor dragi, au avut loc uneori și ieșiri…necontrolate! Am văzut frati sau rude ce nu-și vorbeau!
Colegul meu de cameră, nu știa să gătească, nu știa, absolut nimic! Eu eram bucătarul! Pe această cale, vreau să mulțumesc sincer femeilor makedoance din camp de la turci, de la care am învățat să gătesc și să fac dulceță de gutui și…peltea!
Acum începe comedia…curcanului!
Colegul meu mă intreabă ce facem cu curcanii! Bietul de el, atât de mult ii lipsea familia, încât mi-a spus, că el nu se…atinge de curcan și că il ține, până îi vine…familia! I-am spus că nu-i nici o problemă, și că vom mânca curcanul meu de Crăciun! I-am zis că după ce se dezgheață, il voi tranșa, și voi face doua-trei ciorbe, iar pulpele și pieptul il vom pune la cuptor de Crăciun! Se uita la mine…nedumerit și m-a întrebat, de ce pun așa…carne multă la cuptor?! I-am zis că odată este Crăciunul pe an, e primul Crăciun in Canada, și dacă, cei de la hotel, ne-au dat curcanul de Crăciun, se cade să facem și noi Crăciunul, ca și canadienii!Mi-a spus că-s…mână spartă, ca-n Turcia si se vede că nu am…familie! Sincer vorbind, uneori avea dreptate! Vine…Crăciunul! Facem…aprovizionarea cu ce trebuie, am făcut ciorba, am pus pulpele și pieptul la marinat, pentru a face a doua zi friptura! După ce pregătesc totul, îmi spune că pe el l-a…chemat…nașul lui, la masă, de Crăciun! Am văzut negru in fața ochilor îmi era ciudă, că nu-mi spusese cu o zi înainte, deoarece pierdusem niște bani, refuzând un român, ca să merg in ziua de Ajun cu el la muncă! Credeți-mă, eu unul, n-aș fi mers la nașul singur! I-aș fi spus că nu merg fără colegul meu de cameră, cu care împart și bune și rele cu el!
Am făcut friptura in ziua de Crăciun, dar nu m-am atins de ea si nici de cele…trimise sau date de nașii lui! Țin minte, că in acea zi de Crăciun, mă plimbam singur pe stradă, cu ochii înlăcrimați, gândindu-mă la cei de acasă! Țin minte, că un român bun, m-a văzut pe geam venind spre casă, și m-a chemat la ei la masă! N-am să uit cât trăiesc, pe acei oameni!
Sunt sigur că ai mei acasă, numai…Crăciun nu sărbătoreau, eu fiind plecat departe de casă!
Într-un an, când m-am dus cu familia in Țară, am adus acasă, un…curcan…congelat! Ajungând acasă la București, curcanul avea temperatura de…refrigerare! Bineînțeles l-am pregătit și l-am pus la cuptor imediat!
Acum, de câte ori cumpăr curcan, mă gândesc la primul meu curcan, din Canada, a cărei poveste v-am spus-o în rândurile de mai sus! Vă doresc tuturor, un Crăciun cu sănătate, alături de cei dragi! Dați-mi voie vă rog, să mă întreb și să vă întreb, de ce aici și la alții se poate, iar la noi, nu?
La Multi Ani!